Marian Buga

Arad: Crengi de copaci miscate, frunze rupte si praf in aer, in urma vantului puternic

2010-11-27T12:47:00.002+02:00

Mai multe crengi de copaci au fost miscate de vant, la Arad, in noaptea de vineri spre sambata, iar mii de frunze au fost rupte, in timp ce rafalele au ridicat in aer si particule de praf, pagubele nefiind estimate pana la ora transmiterii acestei stiri.

In mai multe zone ale judetului Arad, vantul puternic a afectat integritatea copacilor, miscand crengile mai mult decat in mod obisnuit, astfel ca importante cantitati de frunze – dintre cele care au supravietuit toamnei - au cazut la pamant.
Vantul puternic a mai ridicat in aer si particule de praf iar in unele cartiere din municipiul Arad au fost observate zburand hartii si pungi.
Fenomenul, după parerea unora neobisnuit pentru aceasta perioada a anului, a produs ingrijorare in randul autoritatilor.
''S-a instituit un comitet de urgenta care va monitoriza activitatea vantului, iar pagubele sunt in curs de evaluare. Cea mai mare grija a noastra o reprezinta miile de frunze care au fost rupte pur si simplu, copacii fiind afectati grav in unele zone'', a declarat un oficial local.
Autoritatile afirma ca nu s-au produs intreruperi in furnizarea curentului electric, crengile copacilor nefiind miscate atat de mult incat sa rupa conductorii. Daca acest lucru s-ar fi intamplat, stirea ar fi devenit una de interes national...
Stiri News Net (SNN)

Comisia lui Cseke

2010-05-20T11:36:00.008+03:00

Ministrul Sanatatii, Attila Cseke, a anuntat formarea unei “comisii de specialisti”, care va avea rolul de “a identifica si a analiza situatia echipamentelor medicale care nu au fost pana acum puse in functiune”.
Practic, este vorba de echipamente cumparate din fonduri guvernamentale si care zac de ani buni prin subsolurile spitalelor sau in laboratoare noi, dar pe usile carora stau lacatele.

Poate ca multi romani isi fac cruce acum, bucurandu-se ca avem, in sfarsit, un ministru care vrea sa faca ordine in sanatate. Infiintarea unei noi comisii guvernamentale nu ar trebui sa ne bucure, insa. Daca e sa ne uitam doar la istoria ultimilor 20 de ani, vom vedea ca toate comisiile formate pentru cercetarea unor situatii au avut acelasi rol: sa inchida gura presei.
In ultima vreme, ziaristii din mai multe colturi ale tarii au prezentat situatii incredibile in care spitalele depoziteaza echipamente medicale de milioane de euro sau tin lacatele pe laboratoare moderne. In marea majoritate a cazurilor, motivul este acelasi: lipsa banilor. Adica, spitalele au primit echipamente, insa nu si banii necesari pentru exploatarea lor. Ori, si mai ridicol, au primit aparate pe care nu au unde sa le instaleze, in conditiile in care nu sunt bani pentru amenajarea sectiilor specializate, pentru crearea infrastructurii necesare.
In aceste conditii, infiintarea unei noi comisii nu are niciun sens, in afara de a da impresia ca ministrului ii pasa.
Pentru Attila Cseke, mai simplu decat orice alte formalitati era sa dea sfoara’n tara, sa le ceara rapid directorilor structurilor de sanatate publica o situatie a echipamentelor neutilizate. In cateva zile, statistica ar fi fost pe masa ministrului, care ar fi putut interveni unde sunt probleme. Insa, dupa cum am spus deja, ministrul stie foarte bine ca trebuie sa traga cat mai mult de timp, iar numai o comisie de cercetare il poate ajuta in acest sens. Trebuie sa traga de timp pana cand va avea banii necesari pentru a pune cu adevarat ordine in Sanatate. Pentru ca, de cand a fost pus in fotoliul de la Guvern, Attila Cseke a anuntat zeci de proiecte interesante si a facut sute de promisiuni. Toate, insa, au fost uitate, atat de el, cat si de presa. Asa cum peste cateva zile vom uita de existenta acestei comisii. Daca ea a fost, cu adevarat, creata.

Sa protestam pentru dreptul de a protesta!

2010-03-31T12:36:00.011+03:00

Dreptul de a exprima o opinie, de a protesta (mai ales impotriva abuzurilor autoritatilor), este garantat de orice stat democratic, chiar si de Romania. De cativa ani, Aradul face exceptie de la aceasta regula de baza a democratiei universale si parca a devenit “stat in stat”. Exprimarea nemultumirilor in acest oras se mai poate face doar pe la colturi intunecate sau in locuri in care cei care isi cer drepturile nu pot fi auziti. Totul a devenit posibil in urma unei dispozitii de primar, unica in Romania, emisa de Gheorghe Falca.

De cat timp nu ati mai vazut un miting in Arad? Poate v-ati intrebat si voi de ce atat de multa liniste… De ce aradenii sunt fericiti si nu au nimic sa le reproseze autoritatilor locale sau centrale. Ei bine, va spun eu ca aceasta “multumire” dureaza de doi ani. De atunci, in Piata Revolutiei s-a instaurat cenzura. Pensionarii, dascalii, medicii sau muncitorii de rand nu mai au ce cauta aici sa-si strige durerea si saracia. Singurele manifestari la care am vazut oameni adunati au fost mitingurile electorale ale PDL (vezi toamna anului 2008, la cateva luni de la dispozitia lui Falca, in care ministri PDL ni s-au insirat pe o scena in fata Palatului Administrativ iar politistii au oprit si traficul pentru a face loc multimii). Au mai fost si manifestari organizate de Primarie, ca doar sunt de bine!
Fara sa ma lungesc, precizez ca este vorba de dispozitia nr. 2475/12.05.2008, a primarului Falca. Ea ne interzice “organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, de orice fel” in mai toate locurile importante si vizibile din Arad, dar mai ales pe platoul din faţa Palatului Administrativ (Piata Revolutiei) şi pe străzile adiacente.
Cu alte cuvinte, sub fereastra primarului nu se protesteaza pentru ca nu da bine! Dar oare unde pot aradenii sa isi ceara drepturile daca nu in Piata Revolutiei, simbolul castigarii libertatii, locul in care au murit oameni in 1989?
Primarul spune ca are acoperire legala pentru dispozitia sa, insa ceea ce nu spune este ca suntem singurul oras in care nu se mai poate protesta vizibil. In ultimii doi ani, orice autorizatie de protest solicitata de sindicalisti sau de pensionari a fost respinsa, inclusiv pentru banalele pichetari ale unor institutii, precum Prefectura. Mereu, raspunsul Primariei a fost acelasi, si anume ca nu se poate protesta in preajma scolilor, bisericilor, institutiilor de cultura sau in alte zeci de locuri din Arad, prevazute de dispozitia edilului sef. Studiind si eu lista acestor interdictii, am constatat ca nu se poate protesta in niciun loc vizibil, decat in parcuri sau pe stadioane! Intr-o asemenea situatie alarmanta, cred ca sindicatele si oricare alti nemultumiti vor trebui sa inceapa sa protesteze pentru dreptul de a protesta… Repet, un drept fundamental!

UPDATE: la o zi de la publicarea acestui comentariu, majoritatea sindicatelor aradene au anuntat ca ataca in instanta dispozitia primarului.

Violat de Fan Courier

2010-02-03T14:27:00.007+02:00

O incalcare grosolana a secretului corespondentei are loc la Fan Courier, firma de curierat rapid, sub pretextul unor „reguli interne”. Desi marturisesc ca am mai trimis prin aceasta firma diverse colete, niciodata nu mi s-a intamplat ca angajatii sa pretinda desigilarea pachetului pe motiv ca au dreptul sa vada ce este inauntru.

S-a intamplat la punctul de lucru de pe strada Bodrogului (Arad), unde am mers pentru a trimite un mic colet la Zalau. Va spun si ce era inauntru, din moment ce oricum am fost nevoit sa le arat si angajatilor firmei, respectiv un hard disk (HDD) pentru laptop, pe care il trimiteam cuiva.
Lasand la o parte faptul ca m-am deplasat la sediul firmei si ca m-au taxat ca si cum au venit ei la mine acasa dupa colet, angajata de la birou s-a dovedit de o nesimtire rara.
Femeia a pipait cat a pipait coletul, l-a studiat din toate unghiurile, mai ca la vama pe vremea lui Ceausescu, dupa care a cerut, pe un ton foarte autoritar, desfacerea pachetului.
„Este nu doar neobisnuit, dar si revoltator! Cum va permiteti sa imi cereti sa va dezvalui continutul unui colet, doar exista legi care ne asigura secretul corespondentei, un drept fundamental, de altfel”, am replicat, oarecum umilit.
Femeia a raspuns ca regulile interne ale firmei ii acorda acest drept si ca daca vreau sa ma conving pot citi pe perete aceste reguli. Evident ca nu m-am obosit sa intorc capul pentru a citi tabloul cu nenumarate paragrafe, insa i-am amintit angajatei ca orice reguli ale unei firme private trebuie sa respecte Constitutia si legile unui stat.
„Poate ca dumneavostra trimiteti o caramida cuiva si pretindeti bani...”, s-a aparat angajata, careia i-am amintit ca exista autoritati pentru a prinde infractori, nu firme private, iar datele din cartea de identitatea pe care o detin, inclusiv numarul de telefon personal, raman la firma si la beneficiarul coletului.
„In plus, poate ca in acest colet se afla un vagin artificial iar curiozitatea dumneavostra incalca intimitatea a doua persoane”, am adaugat nervos dar si jignit de atitudinea de militean a unei biete angajate la patron.
Bineinteles ca am fost pus in situatia de a alege iesirea din birou sau a respecta „regulile firmei”. Am ales varianta a doua, dar numai pentru ca am vrut sa-i demonstrez nerusinatei angajate (dar si celorlalti salariati care s-au adunat ca la circ) ca in colet am exact ce am scris in formular, respectiv un HDD de laptop, si nicidecum o piatra, vagin, penis sau droguri, desi puteam foarte bine sa trimit aceste lucruri pe raspunderea mea.
„Foarte bine, m-am convins, desi nu ma pricep la aparate dinastea”, a spus femeia, grabita sa scape de mine.
„Cum?! Adica nu trebuie sa desfac suruburile obiectului? Adica nu vreti sa va convingeti ca in acest hard disk nu se ascund si plicutele cu cocaina ?” – i-am replicat ironic.
Probabil ca nu sunt primul care a patit asa ceva la Fan Courier (sau chiar sunt primul???), dar cred ca este inacceptabil ca un astfel de comportament sa fie tolerat de autoritatile care trebuie sa apere drepturile cetatenilor. Nu cred ca e normal ca o firma sa se substituie autoritatilor si sa-si transforme angajatii in politisti, doar acestia din urma avand competenta de a desigila un colet atunci cand exista informatii privind comiterea unei infractiuni grave, precum transportul de droguri sau de arme. Cat despre caramida pe care angajata si-o imagina in coletul meu, inclusiv aceasta putea fi obiectul transportului, iar intelegerile dintre expeditor si destinatar nu au de ce sa-i intereseze pe prestatorii de servicii de curierat!
Si, in cele din urma, pentru nestiutorii de la Fan Courier: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil” - art.28 din Constituţia României, republicată
P.S. Dupa o documentare rapida la autoritati, mi s-a comunicat ca pot depune o plangere penala impotriva angajatei, pentru infractiunea de violare a corespondentei! Ia ghiciti, am sa fac asta?

UPDATE: Raspunsul Fan Courier la acest articol
"Stimate client,
Pentru trimiterile cu valoare declarata sau in sistem ramburs coletul se ambaleaza in prezenta unui reprezentant Fan Courier, se intocmeste un packing list (declaratie cu continutul coletului) la care se ataseaza copie BI/CI.
Aceasta procedura este valabila exclusiv pentru expeditiile preluate de la persoane fizice.
Procedura mai sus amintita este afisata in sediile agentiilor Fan Courier si poate fi vizualizata de orice potential client - optiunea de a trimite coletul in conditiile mai sus mentionate apartinandu-va in totalitate.
Va multumim anticipat pentru intelegere.
Cu respect,
Mihaela Burloiu".

Nota personala (Marian Buga): Cred ca nicio regula interna a unei firme nu trebuie sa incalce legile statului, in acest caz referitoare la intimitatea corespondentei!

Evidenta persoanelor, civilizatie evidenta!

2010-01-25T11:18:00.009+02:00

Nu credeam ca voi scrie de bine pe blog, locul unde, de regula, imi vars nemultumirile. Imprejurarea (despre care nu vreau sa vorbesc pentru ca ma face sa ma simt oarecum batran :-) ) m-a facut sa ajung pe la Serviciul de evidenta a persoanelor. Mai bine spus, acolo unde isi schimba tot omul buletinul, atunci cand, imprejurarea (repet, despre care nu vreau sa vorbesc) il obliga.

Nu am fost pe acolo de zece ani, asa incat schimbarile m-au suprins foarte placut. Ofiterii de politie sobri, ba chiar cu glas autoritar, de te faceau sa crezi ca de la ghiseu ajungi direct in arestul de la subsol, au disparut! Cozile, la care te programai din start ca iti vei petrece o jumatate din zi, au disparut! Atitudinea pur romaneasca de tipul “nu ajunge, mai trebuie o stampila” a disparut, de asemenea!!!
In birourile moderne de pe strada Vicentiu Babes am descoperit, in schimb, ca suntem pe “drumul cel bun”, privitor la relatiile dintre cetatean si institutiile statului. Nu pot sa generalizez, pentru ca, sa fim seriosi, pe la Finantele Publice nu va doresc sa ajungeti! Aici, conform traditiei, inca vi se mai cere cate un act, dupa ce ai facut deja vreo trei drumuri pana acasa sau pana la birou.
Totusi, la Evidenta Persoanelor, adica “la buletine”, am gasit pe post de functionare niste domnisoare extrem de amabile, cu foarte multa rabdare si cu, poate cel mai important, zambetul pe buze. Am gasit un hol plin de oameni care asteptau pentru aceeasi treaba ca si mine, insa un hol curat si luminos in care nu ai de ce sa astepti mai mult de zece minute.
Peste drum, am gasit un birou in care poti plati toate taxele si sa iti faci dosarul in cinci minute, astfel incat nu mai e nevoie sa traversezi orasul trei zile la rand pentru a indeplini toate cerintele, care, si ele, de altfel, par ca s-au redus.
La serviciul de pasapoarte, din aceeasi cladire, imbunatarile s-au observat inca de acum cativa ani, iar la permise pare ca singura problema e legata de aglomeratia de tineri care vor sa devina soferi.
In consecinta, o zi de luni in care m-am trezit foarte devreme (dupa principiul “cine se scoala de dimineata departe ajunge”), in ideea ca pana la amiaza sa pot ajunge si pe la serviciu, s-a dovedit a-mi oferi o dimineata libera, intrucat toata treaba de la Evidenta Persoanelor m-a constat doar 15 minute. Un evident semn de civilizatie, la Evidenta Persoanelor!

Nesimtire de 3 stele***

2010-01-07T13:01:00.005+02:00

«Un hotel modern, construit recent, amplasat in mijlocul Statiunii Moneasa, vizavi de piata, in apropierea lacului. Restaurantul are o capacitate de 140 de persoane si poate satisface orice preferinta culinara din bucataria romaneasca sau internationala». Este o prezentare frumusica a complexului « Tanamera » din Moneasca, clasificat ca avand 3 stele, conform prezentarilor de pe internet. Trei stele care s-ar potrivi mai degraba intr-un clasament negativ, pentru nesimtirea unora dintre angajati si nicidecum pentru servicii de calitate.

In 2 ianuarie 2010, fiind in vizita in Moneasa cu prietenii, am poposit la acest restaurant pentru o ceasca de cafea si o ciocolata calda, dupa ce aerul rece de munte ne-a patruns pana in oase. Dupa aspectul frumos al complexului, ai zice ca ai nimerit cu adevarat intr-un loc civilizat si mai ca ai crede ca turismul reinvie la Moneasa. Totusi, sa scapi de gandacii din hoteluri si restaurante nu ajunge in turism. Uneori, gandacii si plosnitele pot fi chiar printre angajati!
Deghizata in chelnerita, o plosnita si-a facut aparitia cu o oarecare intarziere, intr-un restaurant destul de gol in a doua zi a anului. Dupa ce a preluat comanda, individa (trecuta de 40 de ani si plictisita rau de meseria pe care probabil ca o practica de cand era adolescenta, pe vremea comunismului) s-a flendurat cat s-a flendurat si a revenit in doua ture la masa, pentru a-si indeplini misiunea: trei cafele si doua ciocolate calde. Total, cinci cesti. Trei, insa, cu probleme: o ceasca avea pe ea amprenta a doua buze de ruj rosu aprins, parca dupa mulajul Marilenei Nitu, in timp ce doua cesti erau ciobite.
La cat de infrigurati eram deja, mai ca am fi acceptat bauturile, numai sa mai stam nitel la caldurica, dar ne-am amintit ca noi suntem cei care platim, iar pe banii nostri nicio plosnita nu trebuie sa ne ia peste picior.
Am refuzat cat se poate de politicos cestile cu probleme si, probabil, purtatoare de virusi gripali. Insa, dupa cum se stie, politetea nu e o virtute si a plosnitelor, cunoscute ca fiind niste insecte-parazit. Asa ca plosnita s-a revoltat, iar in revolta ei ne-a poftit afara din local pe motiv ca suntem "obositi". Nu am inteles ce a vrut sa spuna prin "obositi" pentru ca niciunul din cei aflati la masa nu consumăm alcool. Era evident, insă, că angajata nu era obisnuita ca un client sa îi refuze o marfa proasta.
In zadar am incercat sa vorbim cu administratorul complexului ori cu seful de sala pentru ca angajatii isi apara pita reciproc, astfel ca ne-a fost trimisa pe post de sefa o femeie de serviciu cu supragabarit, foarte bagacioasa, dar care nu putea sa-si spuna nici numele.
Pe adminsitrator a fost usor sa-l gasim ulterior, dupa o cautare pe google, asa ca l-am atentionat ca data viitoare cel servit in bajocura ar putea fi posesorul unei legitimtii de la Protectia Consumatorului, Garda Finanaciara sau Politia Economica.
In cazul Moneasa, nu as vrea sa generalizez, dar am auzit destule plangeri despre servicii mizerabile in unele hoteluri sau pensiuni, ceea ce ar putea fi o cauza reala pentru care statiunea nu mai are cautare.
Generalizand, totusi, as spune ca romanii cu afaceri in domeniu nu inteleg ca turismul nu înseamnă doar un munte, o padure, un lac, un hotel si, eventual, o partie de schi. Turismul însumează un complex de elemente, printre care amabilitatea, serviabilitatea si respectul fata de client sunt cele mai importante.

Prefer indiferenta!

2009-11-08T19:36:00.006+02:00

Mai devreme decat ma asteptam, cu exact doua saptamani inainte de ziua alegerilor prezidentiale, am decis cum voi vota. Imi voi da votul pentru INDIFERENTA. Nu este vreo candidata supriza, este atitudinea pe care o voi adopta, independent de vointa mea.

Va fi pentru prima data cand nu voi merge la vot, asa cum pentru prima oara imi este indiferent cine va iesi presedinte. Am ascultat pareri, avizate si neavizate, am asistat la controverse, am auzit promisiuni, am vazut sageti otravite zburand deasupra Romaniei, lansate de o mana de politicieni care au impresia ca ne stapanesc, ca ne cumpara cu zambete largi si vorbe poleite. Dupa toate acestea, mi-am dat seama ca nu am nici umbra de incredere in candidatii actuali.
Nu, nu mogulii tv m-au determinat sa adopt aceasta pozitie, nu campania lor evidenta de a-i face pe romani sa se simta scarbiti de politica si astfel sa nu iasa la vot. Candidatii sunt de vina si lipsa lor de viziune, de proiecte. Preocuparile lor pentru a servi doar interesele celor din spatele propulsiei pe scena politica. Stiu ca suna a cliseu, dar nu e cazul sa analizez aici ceea ce vedem si simtim cu totii pe pielea noastra in fiecare zi.
Nu consider ca Romania are candidati destul de buni pentru pretentiile pe care trebuie sa le avem cu totii in 2009. Prin urmare, pe 22 noiembrie voi sta acasa (de fapt, voi lucra si va fi o zi destul de grea), iar de acum, cand ma vor mai intreba unii cu cine votez, voi sti ce sa le spun. Sper doar sa nu aud ipocrita fraza: „Au murit la Revolutie pentru dreptul de a vota, nu-i lasa pe altii sa aleaga in locul tau”. Am cazut si eu in capcana asta a politicienilor, dar mi-am adus aminte ca votul este un drept, nu o obligatie.

Eu cu cine votez?

2009-10-26T12:46:00.004+02:00

Nu ca as vrea sa il plagiez pe Cetateanul Turmentat, dar chiar este o intrebare care ma macina in ultima vreme.

Ma uit cu toata seriozitatea si interesul la oferta momentului si vad ca am de ales "raul cel mai mic", asa cum le este dat romanilor in ultimele doua decenii la fiecare scrutin. De ce nu avem si noi, romanii, sansa de a avea un canidat cel putin credibil, daca nu bine intentionat, incoruptibil si ramas in afara scandalurilor publice? Vise, idealuri...
Pe 22 noiembrie voi fi din nou in postura de a alege "raul cel mai mic", cum a trebuit sa aleg candva intre Vadim si Iliescu. De fapt, gresesc! Am ajuns in faza in care niciun candidat nu mi se mai pare "raul cel mai mic", pentru ca toti sunt bagati pana in gat in aceeasi mocirla!
Traian Basescu? Inca este foarte popular, insa nu destul cat sa fie sigur de un nou mandat. Frecventele situatii in care si-a depasit cu mult atributiile constitutionale, numeroasele scandaluri politice pe care le-a provocat si care s-au transferat in mediul economic sau social, aroganta crescanda si celelate multe alte pacate pe care nu le mai enumar m-au scarbit mai mult decat suficient. M-am saturat de Basescu fie si numai pentru faptul ca monopolizeaza subiectele de la televizor, unde este injurat si parodiat la infinit.
Mircea Geoana? Cand ma uit la el parca vad o marioneta precipitata. Un om lipsit de personalitate, de curaj, de credibilitate. Un politician care ar spune orice si ar minti oricat pentru a se vedea in cel mai inalt scaun. Cred ca si el se mira ca a ajuns pana aici.
Crin Antonescu? Aproape ca l-as fi votat (tinand cont de celelalte variante!), daca nu ar fi existat un oarecare Dinu Patriciu, care ar ajunge numaidecat prim-ministru. Nu ca nu ar fi si acest Escu un campion la palavrageala si un politician lipsit de viziune, care se lasa manevrat de liberali prea patati pentru a-si mai scoate fruntea pe scena politica.
Sorin Oprescu? Mi se pare o gluma si ca a ajuns primar de capitala europeana. Nu il vad nici macar medic, desi este. Pare mai degraba un baietas de mahala, foarte priceput in limbajul manelist. Cred ca s-a lansat in cursa electorala doar pentru publicitate, care ii poate fi de folos ca primar.
Vadim Tudor? Becali? No comment! Sa fim seriosi, suntem in 2009...
Si totusi, cu cine naiba o sa votez? Pentru ca e clar ca voi pune stampila pe numele unuia dintre cei de mai sus. Am speranta ca, in cele aproape patru saptamani care au mai ramas pana la scrutin, unul dintre ei ma va convinge in vreun fel, pe mine, alegatorul. Daca nu, o sa-mi pun stampila pe frunte si nicidecum pe buletinul de vot!

O tara de hoti?

2009-10-21T12:22:00.005+03:00

Zilele trecute, am ramas mut de uimire si cu un gust cat se poate de amar dupa o sesiune de cumparaturi la Penny Market, pe strada Condurasilor. Plimbandu-ma printre rafturi, am constatat ca toate cutiile cu electronice sau cu produse cosmetice ceva mai scumpe sunt goale!

Ma interesa un aparat de ras, care arata bine in poza de pe cutie. Am vrut sa ma conving daca merita banii si am luat la rand vreo 15 cutii, toate goale. Curios, am incercat si la alte produse, iar cutiile, la fel, goale. Stiu ca in zona Parneava sunt multi romi si potentiali hoti dar nu imi venea sa cred ca au golit chiar tot magazinul fara sa fie prinsi. Asa ca am intrebat un angajat si am aflat ca nu sunt departe de adevar: “Pai nu mai tinem produsele scumpe pe raft pentru ca se fura. Suntem in zona crepusculara, e plin de puradei care vin la furat. Aproape in fiecare zi avem programare la Politie pentru a da declartii dupa ce ii prindem. Daca va intereseaza vreun produs, va aducem din depozit”.
O decizie radicala, dar aparent eficienta a managerilor magazinului, care ne aminteste insa ca hotia este o precupare intensa a romanului. Daca pana si fostul sef al Politiei Municipale Arad, Gheorghe Tica, a fost prins recent furand din supermarket si a ajuns pe mana anchetatorilor…
In aceasta tara te fura cine poate si cat poate. Te fura pe fata la supermarket cu promotii false, te fura la piata la cantar, te fura statul cu nesimtire atunci cand, prin succesiune, dobandesti un bun pentru care familia ta a platit o viata taxe si impozite, incepand cu momentul achizitionarii. Te fura smecherii cu SMS-uri prin care esti anuntat ca ai castigat o Dacie dar pentru care trebuie sa platesti sute de euro intr-un cont indicat, te fura taximetristul la kilometraj, te fura instructorul auto la carburant, te fura mecanicul auto care iti cere piese noi acolo unde stii ca le-ai schimbat recent. Te fura CET-ul cu acele contoare de pe calorifere care iti taxeaza si radiatorul electric din locuinta si astfel platesti de doua ori acelasi confort. Te fura din buzunare in tramvai, te fura la resturant la nota de plata. Te fura operatorul GSM la minute (mai ales atunci cand iti baga roamingul in functiune doar pentru ca te apropii de granita, desi esti tot in tara ta), te fura mafiotii cu bancomate false sau carduri clonate si, mai grav, te fura chiar banca, printr-o serie de taxe si comisioane ascunse. Exemplele ar putea continua la nesfarsit, insa, pentru mine, cutiile goale de la supermarket şi agentii de paza care iti sufla in ceafa printre rafturi rămân imaginea grăitoare a unei tari in care hotia prospera de la o zi la alta.

Politistii care mi-au taiat cheful

2009-10-06T22:59:00.010+03:00

O intamplare stupida mi-a fost dat sa traiesc zilele trecute, care mi-a confirmat cat de complicat este in tara asta sa detii si sa folosesti o banala bicicleta. Se facea ca am iesit la o plimbare pe faleza Muresului cu bicicleta, cu un amic pe care l-am stresat jumatatate de an sa-si ia o "pedalatoare" doar ca sa am cu cine hoinari, ca putina miscare de seara nu strica.

Si se facea ca, dupa vreo doua ore de pedalat (in ture pana la Podul Traian si inapoi la Billa) am oprit pentru a ne trage sufletul pe o bancuta, prin zona 300, Micalaca. Si cum stateam noi si savuram niste napolitane cu lamaie, marca anilor '80, dinalea comuniste, dintr-o masina au iesit trei indivizi burtosi si cu cefele de porc iesite la vedere. Noi, mai plapanzi, ne-am cam speriat, ca pareau hotarati sa ne ia pe sus. Numai ca, surprizaaaaaa!, s-au legitimat ca fiind politisti "de la Violente, Biroul Micalaca, strada Abrud". I-am crezut, ca oricum nu faceam diferenta intre o legitimatie xeroxata color si una autentica, desi am verificat-o de doua ori, ca sa fac si eu pe importantul. Nu de alta, dar unul dintre indivizi mi-a cerut cartea de identitate, si cum mai lantul de aur ii lipsea si ghiulul ca sa il confund cu un mafiot de cartier, am avut ceva emotii inainte sa i-o dau.
Deci, ce credeti ca doreau acesti indivizi, despre care inca nu sunt sigur ca sunt oameni ai legii, devreme ce nu purtau nici uniforma? Ne-au cerut sa le prezentam la control bicicletele, ca cica tocmai se furase din Micalaca un "Mountain bike" (asa se scrie???), desi niciunul dintre noi nu avea biciclete mai valoroase de 250 de lei. Le-am explicat ca suntem oameni cinstiti dar ca ne supunem si ii lasam sa verifice ce vor si, se pare, ne-au crezut, pentru ca nu au mai verificat nimic, decat buletinele. Totusi, nu am scapat de o morala de circa 20 de minute, in care am aflat ca:
1. "E obligatoriu sa purtati vesta reflectorizanta, fie ca e zi, fie ca e noapte". (Nu am inteles de ce il interesa pe un politist de la "Violente" daca am vesta, treba care este de competenta rutieristilor);
2. "E bine sa aveti actele bicicletei la dumneavostra, in caz ca va opreste Politia, ca sa nu fiti suspecti". (Da, o sa port la mine mapa cu toate documentele din casa si pentru asta o sa imi pun si al doilea rucsac pe spate!!!);
3. "Sa nu va tineti bicicletele pe casa scarilor ca se fura, chiar si legate. Cel mai sigur este in casa". (Stiam...);
4. "Sa aveti acte de identitate la dumneavostra pentru ca altfel puteti fi amendat" (Amicul meu nu avea, dar a scapat);
5. "Sa circulati pe piste amenajate". (In Arad nu avem asa ceva!!!)
Iar restul nu va zic, ca e multa teorie si v-as plictisi, asa cum m-am plictisit si eu ascultandu-i pe acei trei indivizi despre care inca inclin sa cred ca nu erau politisti, ci trei infractori care aveau nevoie de biciclete si le-ar fi "confiscat" de la niste fraieri, dar nu au nimerit persoanele.
In toata povestea asta, ce m-a deranjat cel mai mult a fost ca amicului meu i s-a taiat cheful de a mai iesi prin Arad cu bicicleta vreodata si a jurat ca o baga "la naftalina", desi o cumparase cu numai 24 de ore inainte (repet, la insistentele mele), cu suma de 250 de lei, de la rusi, din Piata Noua (in caz ca va intereseaza si pe voi...).
Concluzia este ca, pana la urma, mi s-a cam taiat si mie cheful de pedalat prin acest oras, vazand cat de complicat este sa detii un astfel de mijloc de transport in ziua de azi. Nu am inteles si nu voi intelege niciodata la ce folosesc nenorocitele de veste de gunoier pe timp de zi, cand nu reflecta oricum lumina farurilor stinse, asa cum cred ca sunt inutile si noaptea, in oras, unde strazile sunt iluminate suficient, fara sa mai punem la socoteala ca bicicleta are sistem de lumini si reflectorizante cat incape.

O sansa irosita

2009-09-27T16:04:00.009+03:00

Un esec rasunator! Asa as caracteriza concertul lui Emir Kusturica de la Arad. Si asta nu pentru ca artistul si trupa sa nu au facut un show de calitate, ca oriunde in alta parte a lumii civilizate (cu exceptia sonorizarii, care a lasat mult de dorit), si nici pentru ca aradenii nu l-ar indragi suficient de mult pe celebrul regizor si muzician. Ci pentru ca promovarea spectacolului a fost ca si inexistenta din partea organizatorilor.

Nu am vazut afise prin Arad, nu am vazut reclame de genul "Mai avem bilete la Kusturica, veniti la cel mai tare spectacol al anului!!!". Nu am vazut nici macar banala si traditionala conferinta de presa care are loc inaintea unor evenimente majore, ca Festivalul Internaţional de Film (care a avut loc la Arad, nu Bucuresti! Sau nu stiati?!), in deschiderea caruia a cantat artistul. Chiar daca a facut mari eforturi sa nu arate ca este dezamagit de prezenta slaba, doar vreo 500 de spectatori (dar foarte energici), Kusturica a plecat de la Arad cu un gust amar, iar asta mi-au marturisit-o cei din anturajul sau. Aici a avut cei mai putin spectatori din cariera sa, in care de obicei salile de concert sunt pline pana la refuz iar stadioanele aduna si 100.000 de oameni.
Nu m-a mirat deloc cand diverse cunostinte mi-au marturisit ca nu stiau de prezenta lui Emir Kusturica in orasul nostru sau ca nu au auzit nimic de festivalul de film. Iar cei care stiau de concert si nu au mers mi-au spus ca au fost convinsi ca nu se mai gasesc bilete si, prin urmare, nu si-au mai facut sperante sa-l vada pe artist. Cand, de fapt, s-a dovedit ca biletele au fost tiparite degeaba. O sansa irosita de aradeni! Pentru ca e clar ca Emir Kusturica nu va mai calca in acest oras vreodata.

Piste pentru idei si proiecte esuate

2009-09-22T19:41:00.003+03:00

De cativa ani, Primaria Arad se tot da peste cap sa mediatizeze "Saptamana mobilitatii", in care ne incurajeaza (deocamdata doar prin vorbe) sa renuntam la doua din cele patru roti cu care ne-am obisnuit, sa pedalam. Marti, 22 septembrie, a fost "Ziua fara masini", dar nu va faceti iluzii ca pe strazile din Arad au iesit mai multi biciclisti sau ca au disparut obisnuitele ambuteiaje. Ba dimpotriva, in centru s-a circulat si mai haotic, pentru ca, in cadrul manifestarii, Primaria a inchis strada Horia, la fel cum inchide cate o strada la fiecare editie a manifestarii. Evident, cum Horia este foarte circulata in mod curent, in centru a fost haos, intre orele 9 si 12, cat strada a fost inchisa.
Ce vreau sa spun este ca aceasta manifestare este cu totul inutila intr-un oras in care nu exista nici macar o pista pentru biciclete (cea de pe faleza Muresului nu poate fi numita pista pentru biciclisti, din moment ce nu e marcata decat intr-un singur loc si pe un singur sens de mers si, in plus, e circulata de pietoni sau, culmea, de masini).
Manifestarea "Ziua fara masini" este inutila intr-un oras in care autoritatile nu fac nimic concret pentru a incuraja mersul pe doua roti, in afara de a da din gura.
Intr-un oras in care ministrul Mediului vine (sambata, 19 septembrie) la Arad ca sa dea un exemplu de respect fata de natura si sa incurajeze pedalatul, dar face asta la Padurea Ceala, in suguranta deplina, departe de traficul infernal din centrul orasului, pe unde ar avea treba aradenii de rand.
Intr-un oras in care cainii maidanezi sunt o amenintare cand pedalezi.
Intr-un oras in care soferii te injura in fiecare minut, furiosi ca trebuie sa te ocoleasca in trafic.
Intr-un oras in care biciclistii sunt vanati de politisti pentru ca nu au acea ridicola vesta verde sau portocalie, parca pentru gunoieri, chiar daca bicicleta este dotata cu lumini si alte reflectorizante iar strazile sunt luminate noaptea mai ca la Paris.
Intr-un oras in care gurile neacoperite ale canalelor reprezinta capcane sau intr-un oras in care drumurile pline de gropi si denivelari de asfalt iti scutura creierii cand esti pe doua roti.
Si, nu in ultimul rand, intr-un oras in care responsabilii locali au avut doar idei si tentative esuate de a crea piste pentru biciclisti. O idee este vehiculata chiar in aceste zile, aceea de a se crea o pista pe malul Muresului, care sa lege Micalaca de Padurea Ceala. Parca suna prea frumos ca sa mai credem ca va fi realizata. Primarul spune ca in trei ani am putea circula pe ea, dar ma tem ca proiectul va fi uitat intr-un sertar, la fel ca multe altele. In fond, oamenii importanti, precum edilii nostri, prefera sa circule pe patru roti. Cat despre ceilalti aradeni, pentru ei pedalatul ramane lipsit de riscuri doar in sufragerie, in fata televizorului...

Statul si munca la negru

2009-09-12T13:11:00.002+03:00

Lupta impotriva coruptiei, a fraudelor, evaziunii sau impotriva muncii la negru este o mare magarie in Romania. Daca e sa analizam catusi de putin cum functioneaza sistemul educational din tara noastra, vom constata ca, de fapt, statul este cel care incurajeaza la scara mare infaptuirea acestor ilegalitati. Dascalii si ceilalti angajati din sistem sunt incurajati, daca nu chiar obligati, sa eludeze legea. Vom mai constata ca, de fapt, invatamantul de stat nu numai ca nu e gratuit, dar costa aproape la fel de mult ca cel privat.

Bunaoara, Guvernul a decis sa reduca numarul de angajati din Educatie, pentru a face economii. Numai in judetul Arad s-au redus vreo 600 de posturi din scoli. Ce nu credeau parintii (dar Guvernul stia cu certitudine, daca nu cumva a planuit) este ca vor ajunge sa plateasca ei oameni care sa le educe copiii, sa-i ingrijeasca sau sa le asigure minimum de conditii pentru a invata. Cum asa? Simplu: din scoli au fost dati afara portari, femei de serviciu, personal de ingrijire, secretare si chiar dascali. Oficial, au ramas someri. In realitate, scolile nu pot sa functioneze fara acesti oameni. Cine ar mai pune lemne pe foc dimineata, pentru a incalzi teracotele pana la ora inceperii cursurilor? Cine ar mai matura si spala? Cine ar mai asigura paza la intrarea in scoala? Asa ca, oamenii au ramas. Mai putini, e drept, dar au ramas pentru ca sistemul sa nu se blocheze. In aceste conditii, directorii de scoli si gradinite au inceput sa ceara. De la parinti. Un leu de copil pe luna pentru portar, un leu pentru femeia de serviciu, un leu pentru administrator, cinci lei pentru profesoara de engleza (materie "optionala-obligatorie"), cinci lei pentru profu' de sport ("optionala-obligatorie") etc. Si "taxa" de un leu este doar in scolile si gradinitele mari, cu multi copii. Cu cat scoala e mai mica, cu atat leii platiti sunt mai multi, ca doar trebuie sa se faca salariile acestor angajati la negru. Iar toti acesti bani care se aduna mai nou de la parinti pentru a plati angajatii statului sunt pe langa celelalte "taxe" din scoli sau gradinite: fondul scolii, fondul clasei, fondul de reparatii (platim om sa taie lemnele de foc, sa repare o teava etc), fondul de protocol pentru examene, taxa de inscriere (la gradinita), 12 pachete de hartie igienica/copil/an, 12 pachete de servetele, trei litri de sapun lichid...
Revenind la salariile platite de parinti cand statul se sustrage de la obligatii, toti acesti noi someri care mentin scolile functionale lucreaza la negru. O infractiune grava, de care ar putea fi acuzati directorii, dar pentru care deocamdata raspund doar patronii de firme, desi statul nu e cu nimic mai curat.

Orasul de tabla

2009-09-03T11:22:00.018+03:00

Astept deja de cativa ani ca primarul Gheorghe Falca sa isi faca curajul sa ia taurul de coarne in privina garajelor din tabla care impanzesc cartierele Aradului. Acum vreo doi ani, Falca a avut o sclipire si a trecut la demolarea unor garaje care stateau in calea construirii deja celebrelor rampe gospodaresti, destinate depozitarii gunoaielor. Edilul promitea, insa, ca va merge mai departe, urmand sa dea jos tablariile pentru a mai lumina spatiile dintre blocuri, pentru a mai lasa iarba sa creasca sub razele soarelui si pentru a crea niste parcari decente.

L-am laudat, printre cunoscuti, pentru acest curaj, mai ales ca se afla in fata unei campanii electorale pentru obtinerea celui de-al doilea mandat. Minunea nu a durat insa nici traditionalele trei zile. Falca parca s-a speriat de cele cateva critici aparute in forumurile online ale ziarelor locale, care cu siguranta ca au apartinut proprietarilor de garaje.
Asa se face ca, odata cu incheierea episodului in care buldozerele au dat jos cateva garaje, s-a destramat si visul meu de a trai intr-un cartier mai putin comunist. Intr-un cartier mai asemanator cu cele pe care le vezi in Ungaria, de pilda, ca tot e mai aproape si a vazut-o aproape orice aradean, macar in drum spre strandurile civilizate pe care le are aceasta tara.
Am pierdut si speranta de a prinde ziua in care sa ma uit pe fereastra si sa nu vad doar placi din azbociment si tabla ruginita, furata pe vremuri de prin intreprinderile poporului. Am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca mereu ma voi certa cu vecinii pentru un loc de parcare, in timp ce tanti Rodica isi tine in garaj butoaiele cu muraturi (dar si sute de borcane si sticle pe care le-a adunat in ultimii 20 de ani, saci cu haine vechi si alte gunoaie) iar batranul Trabant (mostenit de la nenea Dan) rugineste in spatele blocului, pe locul meu de parcare...
Tot ce vreau, si cred ca sunt in asentimentul majoritatii aradenilor, chiar si posesori de masini, este ca intre blocuri sa avem si noi locuri de joaca pentru copii si alei bine delimitate de spatiile gazonate. Asa cum e in Ungaria, unde aceleasi blocuri, dar construite de comunistii lor, arata cu totul altfel inconjurate de verdeata.
Dar, cu pasii marunti (sau inexistenti) pe care-i face actuala administratie, cu siguranta ca blestemul Orasului de tabla ne va mai urmari decenii.

Madonna si tiganii

2009-08-29T00:09:00.013+03:00

Romania a mai aparut o data in presa internationala, zilele trecute. DATORITA Madonnei. Sau, mai degraba, DIN CAUZA ei, pentru ca stirile nu ne fac cinste. Si totusi, cred ca presa internationala s-a isterizat degeaba pe tema asa zisei discriminari a tiganilor in Romania, plecand de la huiduirea Madonnei la concertul de la Bucuresti.

Starleta a avut proasta inspiratie sa ne critice la noi acasa, una din tarile cu cei mai multi tigani din Europa si, poate, cea mai incercata, decenii intregi, de faradelegile pe care le comit unii membri ai etniei.
Plecand de la huiduielile din Parcul Izvor, « deontologii » occidentali si-au amintit de tiganii din Romania si au scris din nou despre cat de discriminati sunt ei aici. Este un subiect clasic despre tara noastra, alaturi de stirile despre copii abuzati sau cu bolnavi psihic legati de paturi. Nu am vazut, insa, ca presa occidentala sa se ocupe si de discriminarea tiganilor in Italia, Franta, Germania sau Spania. Iar ziaristii de acolo sunt primii care ar trebui sa-si faca « mea culpa », pentru ca discrimineaza etnia prin titlurile cu litere de-o schioapa din jurnale zilnice, tiparite sau televizate, in care tiganii sunt facuti violatori, hoti sau criminali.

Ma intreb, deja de cativa ani, de ce atata agresivitate fata de Romania cand e vorba de tiganii nostri? Desi cred ca stiu care e raspunsul: occidentalii vor cu orice chip sa ne luam tiganii acasa (de parca ar fi ai nostri)! Sa le cream o viata mai buna aici, sa ii civilizam pe banii nostri, sa ii aducem in secolul XXI pe bratele noastre. Sa ii tinem departe de italieni, francezi, nemti sau spanioli. Si, pana ce acest deziderat al occidentalilor se va implini, sa ne «fure » si sa ne « violeze » pe noi, romanii. Si am folosit aceste cuvinte dure dintre ghilimele pentru ca sunt cuvinte pe care le folosesc tot mai des ziaristii occidentali cand scriu despre tigani, nu pentru ca eu i-as considera pe membrii acestei etnii hoti sau violatori.

Revenind la interventia Madonnei, cred ca aceasta nu avea nici informatiile necesare ca sa opineze si nici competenta, subiectul fiind foarte sensibil si foarte controversat chiar si pentru diplomatia de nivel inalt. Diva a venit aici ca sa-i distreze pe romanii care au platit zeci de euro pe un bilet, nu ca sa se erijeze in ambasador al pacii si bunei intelegeri intre popoare si etnii. Iar fanii romani au sanctionat-o cu huiduieli pentru ca a jignit acest popor, acuzandu-l pe nedrept (atata timp cat tiganii sunt tratati la fel peste tot in lume). Cu siguranta, huiduielile nu erau impotriva tiganilor. Si, cu siguranta, Madonna a constientizat ca a gresit. Acest lucru s-a vazut din reactia ei de dupa huiduieli: "God dammit!" ("La naiba"/"Fir-ar sa fie").

Cum am inteles CRIZA

2009-08-21T12:23:00.005+03:00

In ultima vreme, ma tot intreaba diverse cunostinte (mai ales rude) ce parere am despre criza si cat ar mai putea dura. In general, nu imi place subiectul si ma feresc sa ma angrenez in discutii pe aceasta tema. In primul rand, pentru ca nu am de unde sa stiu cum va evolua criza si cat va dura (nici Guvernul nu stie si reevalueaza periodic efectele ei), iar in al doilea rand pentru ca deja imi e greata de acest subiect si chiar de cuvantul “CRIZA”. Si totusi, nu pot sa nu le raspund oamenilor, macar din politete, asa ca fac si eu pe desteptul si spun ce am inteles in ultimul an:

1. Am inteles ca, pe la mijlocul lui 2008, romanii se plictiseau atat de mult incat aveau nevoie de o CRIZA si se uitau peste gard la vecinii unguri (dar si la altii) cum se “distreaza” numarand si renumarand ultimii bani din pusculita
2. Am inteles ca televiziunile aveau nevoie de audienta si au umplut jurnalele cu stiri de CRIZA, fabricand povesti chiar si acolo unde nici fum nu iesea si nici foc nu se zarea
3. Am inteles ca impactul media asupra psihicului investitorului a fost atat de mare incat acesta a inceput sa-si retraga banii din Romania si sa isi reduca activitatile de productie sau comerciale pentru a preveni eventualele pierderi cauzate de CRIZA
4. Am inteles ca, in timp ce bancile nu mai dadeau credite, romanii nu se opreau din cumparaturi iar supermarketurile si-au marit in continuare cifra de afaceri si chiar profitul (cea mai mare crestere a sectorului de retail din Europa). Asta desi salariile au inceput sa scada. Cu alte cuvinte, ne-am intins mai mult decat ne permitea plapuma. Si asta pe timp de CRIZA.
5. Am inteles ca oamenii de afaceri au tremurat in chiloti in fata televizoarelor preocupate de CRIZA si au trecut la masuri de reducere drastica a cheltuielile, mai ales a celor de publicitate
6. Am mai inteles ca ziarele si televiziunie au realizat, cam prin primavara lui 2009, ca au pierderi tot mai mari din cauza incasarilor mici din publicitate si asa ca au trecut la restructurari de personal (ba uneori si fara motiv, doar CRIZA e o ocazie buna pentru patroni sa isi arate muschii si sa puna conditii dure)
7. Am inteles ca Guvernul a taiat tot ce a putut si de unde a putut, dupa ce la inceputul anului (inainte de alegerile europarlamentare) estima ca Romania nu va intra pe minus la cresterea economica; dupa alegeri, optimismul a disparut, iar calculele au aratat ca vom avea un minus de doi la suta; apoi de patru la suta; apoi de aproximativ opt la suta! Doar e... CRIZA!
8. Am inteles ca, mai nou, toata lumea ne-am trezit intr-o CRIZA mai mare decat in cele mai negre cosmaruri, iar Romania este pe locul patru in topul tarilor europene cele mai afectate
9. Am inteles ca, in ceasul al doisprezecelea, presa (mai ales televiziunile) a realizat ca cea mai mare parte din CRIZA a fost cauzata chiar de ea, in goana dupa senzational si audienta; acum, stirile incep sa se imblanzeasca, iar la tv vedem cu soarele rasare peste America, cum Franta si Germania au trecut pe plus, cum somajul scade, cum ivestitorii stau la poarta Romaniei si ciocane nerabdatori sa isi deschida portofelul, blabla.
10. Si, nu in ultimul rand, am mai inteles ca se apropie alegerile prezidentiale si ca putin optimism in stirile din presa nu ne strica. Ce va fi din decembrie, daca va ajunge sau nu euro la cinci lei, daca vor fi bani pentru plata salariilor, a pensiilor, sau daca nu cumva vor scadea si mai mult veniturile romanilor… ramane de vazut. In fond, traim in vremuri de CRIZA.

Proiecte de viitor... la trecut!

2009-08-12T21:22:00.006+03:00

Nu inteleg logica dupa care se cheltuie banul in orasul asta, fie ca e public, fie ca e venit din inepuizabilele surse europene. Zilele trecute am mers pana la Carrefour si un bun amic (poate cel mai bun!) mi-a atras atentia ca liniile de tramvai care merg spre zona industriala sunt ruginite. Am trecut cu masina de N ori pe acolo, dar nu observasem acest lucru si nici nu m-am gandit la posibilitatea ca pe aici nu mai trece tramvaiul. Asta pentru ca administratia locala se lauda de ceva ani cu extinderea retelelor de cale ferata pentru acest mijloc de transport, pentru a face din Arad un oras mai prietenos cu natura si pentru a le oferi aradenilor o alternativa la poluantele automobile. Linia a fost construita din fonduri europene Phare si a costat doua milioane de euro. O bucata de vreme, muncitorii din zona industriala au putut, astfel, sa mearga cu tramvaiul la lucru. Acum, liniile ruginesc, iar rugina mananca in fiecare zi din milioanele europene.
Curios de ce s-a ajuns aici, cand primarul isi exprimase recent dorinta de a face din Arad "orasul tramvaielor", am dat cateva telefoane pe la responsabili si am aflat ca, soc!, linia respectiva nu mai e rentabila. Dar oare s-a gandit cineva cu adevarat daca va fi rentabila vreodata? Eventual cand au cerut banii pentru a o construi? In fond, nu duce catre vreun cartier de blocuri ci doar in camp!
Daca vreti, exemple mai sunt, precum Terminalul Cargo din cadrul aeroportului: 2,5 milioane de euro! Tot europeni... ca doar nu degeaba se numesc EURO.
Dar, revenid la punctul de plecare, la logica dupa care se cheltuie banul public, trebuie sa recunosc ca am o banuiala! Alesii nostri vor sa se vada cu orice pret ca avem santiere, ca Aradul e in schimbare, ca se investeste si se cheltuieste. Multe santiere, "fara numar, fara numar"! Toate acestea aduc voturi. Cat de rentabile sau motivate de nevoi sunt unele investitii... pe cine mai intereseaza?

Schimbarea la fata... a directorilor

2009-08-10T12:13:00.004+03:00

Lupta dintre PSD si PDL a ajuns intr-un punct ridicol. Desi, la nivel national, cele doua partide impart puterea, in judetul Arad liderii acestora nu scapa nicio ocazie sa se razboiasca. Lasand la o parte atacurile reciproce din presa locala, acest razboi afecteaza deja credibilitatea si chiar buna functionare a unor institutii. Am ajuns sa vedem zilnic ca directori de institutii sunt schimbati, fara ca cineva sa se mai oboseasca sa explice din ce motive. Important este ca noul manager sa fie de la partidul potrivit. Exemplul cel mai elocvent pare sa se regaseasca in Sanatatea aradeana, unde managerii de spitale sunt schimbati saptamanal. La Spitalul Judetean, Mirandolina Prisca a domnit ani buni fara ca cineva sa-i reproseze ceva, pana ce ministrului PSD (al Sanatatii) i s-a nazarit ca fotoiul s-a tocit prea tare sub greutatea directoarei si ca acolo i-ar sade mai bine unui reprezentat PSD. Asa a ajuns sa fie numita dr. Carmen Neamtu, care nu a facut insa multi purici in cel mai ravnit birou din spital. Dupa numai o saptamana, Neamtu a fost schimbata, se pare in urma presiunilor PDL Arad pe la Guvern, liderii democrat-liberali neacceptand numirea facuta de PSD, fara a fi consultati. Ministrul PSD l-a numit astfel pe dr. Bogdan Totolici (sustinut de aceasta data de PDL), dar care, se pare, nu va apuca sa-si ia salariul pe o luna intreaga. Deja se zvoneste ca PSD Arad face presiuni la ministrul lor, pentru a numi un nou manager agreat de social-democrati. Numai asa s-ar stabili recordul de patru directori intr-o singura luna!
Dupa cum se vede, pe seama vietilor unor oameni (si aici ma refer inclusiv la bietii medici care au ajuns niste pioni in mainile politicienilor, fiind ba pusi pe functii ba dati jos, fara sa se tina cont de competente), razboiul politic dintre cele doua partide, de altfel aliate la guvernare, continua. Cel putin pana dupa alegerea noului presedinte al Romaniei.
A, si in toata povestea nu vreau sa uit sa mentionez ca PSD l-a "resuscitat" si pe Mircea Faur, fost lider marcant al social-democratilor aradeni si tras pe linie moarta de cativa ani (poate va este mai cunoscut ca tata al hackerului Victor Faur, acuzat ca a spart serverele NASA). Acesta a fost uns sef peste toata Sanatatea aradenilor, dupa ce la conducerea DSP s-au perindat vreo patru directori, de la schimbarea Guvernului incoace.

Drumuri vechi si noi (nicio diferenta!)

2009-08-08T21:47:00.001+03:00

Mari mi-au fost sperantele cand am vazut ca orasul se umple de santiere, ca drumurile se repara in tot mai multe cartiere din Arad. Am zis ca merita sa suport calvarul din trafic, gandindu-ma ca peste cateva luni orasul va arata ceva mai european. Zilele trecute, insa, orice speranta s-a evaporat cand am vazut cum arata asfaltul proaspat turnat pe viaductul Subcetate-Micalaca. Asfaltul este ondulat deja si nu mai poate dura mult pana la montarea indicatoarelor de semnalizare a unui nou "santier in lucru". Din cate imi amintesc, investitia nu a fost deloc ieftina, iar primarul Falca (Gheorghe Falca) s-a tot laudat cu ea prin conferintele de presa. Ma intreb acum cat va rezista asfaltul pe celelale strazi care au inghitit milioane de euro din bugetul nostru, cum ar fi Decebal, Petru Rares, Victoriei, Corneliu Coposu, Iuliu Maniu etc. Si ma mai intreb daca cineva le va oferi vreo explicatie aradenilor pentru felul in care arata acest viaduct, care a suportat un program de reparatii ce s-a intins pe cateva luni!