Zgomotul claxoanelor îl făceau să apese și mai puternic pe accelerație.
În jur, luminile farurilor clipeau amenințător. Semnalele luminoase
păreau a fi mesaje transmise prin Codul Morse, dar el știa că șoferii îl
înjurau. Nu-l interesa, nu se putea gândit acum la asta. Se strecura
printre mașini ca un campion în cursa vieții. Erau în joc ultimele
secunde împreună.
A fost cel mai cutremurător apel telefonic pe
care l-a primit vreodată. L-a sunat cu ultimele forțe, sperând ca el să
ajungă acolo înaintea salvatorilor. Nu voia ca ultimul chip pe care-l
vede în această lume să fie cu o mască albă pe față. Știa că n-are forță
să mai lupte, dar cerșea câteva minute. Avea oare să ajungă la timp?
Șiroaiele de pe asfalt parcă au ajuns pe obrajii lui. Ploua torențial
pe Valea Mureșului, dar numai sufletul său era inundat. Era copleșit de
teamă, de durere. În casca telefonului nu se mai auzea nimic. Strigătele
de disperare către cea care-l părăsea se pierdeau în eter. ”De-ar auzi
doar două cuvinte!”.
Dincolo de parbriz, luminile portocalii ale
mașinilor oprite pâlpâiau ca-ntr-un club de dans. Pentru el, era dansul
macabru al îngerilor și demonilor. Mașina ei, în care își spuneau adio
cu numai câteva ore în urmă, era un morman de fiare contorsionate.
Șoferi curioși o studiau și își dădeau cu părerea. Nimeni nu părea să se
întrebe de ce nu se zărea vreun trup. Disperat, cu lanterna telefonului
mobil, a început să caute în tufișuri. La vreo zece pași, lângă un gard
din sârmă ghimpată, trupul firav zăcea într-o poziție nefirească. Era
rece și rigid. O mână înțepenită pe piept ținea strâns ceva. Degetele
însângerate erau încleștate pe o țeavă metalică care i-a străpuns corpul
și l-a secătuit.
Chipul deformat inspira groază, dar el știa că era
doar o mască sinistră. Cu mâna tremurând, i-a șters sângele uscat de pe
gură pentru un ultim sărut. Cel pe care-l refuzase cu trei ore în urmă.
Acum, buzele nu mai erau moi și calde, cum le știa. Aveau gustul
morții, amărui, care-l va bântui la nesfârșit.
Marian Buga – Doar ficțiune
Septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu